NEHOTARARE, de T.Arghezi, in cuvinte incrucisate

A fi ori a nu fi, iată întrebarea. (W.Shakespeare)

ORIZONTAL: 1) În poezia din titlu, care face parte din ciclul Cuvinte potrivite,  se evocă imaginea artistică a poetului, tulburată de marile întrebări asupra Universului  ―  A reuşi să se elibereze de chinul cunoaşterii, dorinţa principală a autorului.     2) Despotism al incertitudinilor, care cedează brusc în punctul său culminant (fig.).  ― Din Călin (file de poveste) de Eminescu: Atunci intră în colibă şi pe capătu-unei laiţi, / Lumina cu mucul negru într-un… un roş opaiţ.      3) George Coşbuc: …pe uliţă (pl.) ― Din prima strofă a poeziei Nehotărâre: Drept mulţumire şti-voi că cerurile reci / Vor strecura prin găuri lumina unei…     4) Intră în tură!  ―  Reacţii afective produse de cele două stări de spirit opuse: acceptarea condiţiei omului pe pământ şi gestul cutezător îndreptat spre dezlegarea tainelor  ― Tăcute!     5) Cu acte în regulă, din Al.Macedonski (Formele): Forma este-n fruntea legii, fondul este la...!       6) În cantitate considerabilă, atât cât imaginile oferite de poet, cu mijloace puţine, reuşeşte o supraconcentrare a sensibilităţii  ― Cele două alternative ale punctului de vedere al autorului, care parcă amintesc a fi ori a nu fi hamletian.   7) Octavian Teodorescu  ― Eugen Simion  ― Poezia De ce să mori… ? de M.Eminescu  ― Cântecul broaştei.   8) Deseori, cum, în speţă, poetul îşi pune întrebările referitoare la sensul existenţei  ―  Arghezi îşi exprimă deznădejdea, pentru că ideile sale (crinii) precum şi punctul de vedere pe care se sprijină (cârja) au o sumbră perspectivă de a nu fi cunoscute niciodată: Îmi… cârja şi-mi încovoaie crinii.     9) Întreg, complet, cum e spiritul poetic arghezian  ― Din Psalmii: Să văd: eşti şoimul meu cel căutat? / Să te ucid?...  să-ngenunchi a cere.    10) Din Testament: Durerea noastra surdă şi amară / O grămădii pe-o singură vioară, / Pe care ascultând-o a jucat / …, ca un ţap înjunghiat (neart.)  ―  Ispitit, cum e poetul, când de supunerea faţă de necunoscut, când de voinţa de a cuceri necunoscutul.   11) Fire de… , volum de poezii de G.Coşbuc ―  Cu intensitate, aşa cum se produc sugestiile în Nehotărâre  ― Tudor Arghezi.    12) Optimă, precum soluţia căutată de autor, în meditaţiile sale privind căile existenţei  ―  Din Hoinar de Emil Gârleanu: În vremea aceasta ochii lui zăriră, aşa, ca o şuviță de sânge. Era un...  de garoafe.

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1) În finalul poeziei autorul exclamă: De ce nu pot să nu… , de ce nu pot să n-aud  ―  Oameni ca Arghezi, cu o părere despre sine lipsită de pretenţii.   2) Cu cheile… , la porţile luminii  ― Localitate în Canada.   3) Lac în Austria  ―  Încolo! ― Din Poezie pură de Paul Zarifopol: Vedem bine la ce…  de confuzie interesantă a ajuns cuvântul poezie în vorbirea uzuală: e lăsat, cât se poate, pradă discreţiei vorbitorului.   4) În ciuda orgolioaselor justificări, îndoiala apare mereu: Dar ziua care trece şi mă… -n treacăt ― A se decide în favoarea uneia din cele două stări de spirit opuse.    5) Dintr-o comparaţie: Şi... urmează s-atârne ca un lacăt  ― Poezia lui G.Coşbuc Unul ca o….     6) Din întrebarea retorică finală: În ce stă rostul zilei şi preţul de-a… -o trece?  ―  I.L.Caragiale: Ultima…   ―  Cârpi-voi pe-ntuneric… vieţii mele (neart.)     7) M.Eminescu: Mortua…   ―  Limbaj arghezian de mare forţă expresivă.    8) Poezia debutează cu: Îmi voi ucide… şi visurile, deci  ― Din Câteva colinde de Sfântul Crăciun, de Alexei Mateevici: Plopul că s-o clătinat, / Umbra că s-au tras, /  Soarele i-au…     9) Repetăm metafora:  Cu… pierdute, la porţile luminii (neart.)  ― Arghezi în calitate de specialist al artei, preocupat de esenţa ei, de raporturile ei cu realitatea.   10) Siglă pentru Austral Asia Line  ― Din nuvela Şuer de Barbu Şt. Delavrancea: Când a zis "mamă", Şuer a iertat un ciocoi, când a zis "tată", a trimis două zburături de... , una în frunte de urs, cealaltă în frunte.   11) În ce stă rostul zilei şi… de-a ţi-o trece? (neart.)  ―  Pentru a da forţa expresiei limbajului, Arghezi asociază cuvintele concrete cu cele abstracte: Să las s-o umple  cerul cu vastul lui tezaur? / Înveşmântat domneşte, să trec de giulgiul rupt: / Pe coate cu luceferi, spoit pe piept cu aur / Şi… cu fulger, să nu înving? să nu lupt? (fem.).   12) Primele din alfabet ―   Sentimentul trecerii timpului îl împinge pe poet din nou la nehotărâre: Dar ziua care… şi mă răneşte-n treacăt  ― Din Ucigă-l toaca: Iuţindu-şi caii către...  / Un ţăran venea întârziat. / Vânduse, pesemne, / Nişte lemne.

                   Dicţionar: TOD, IRR, AAL.

 

Prof. Nicolae Vicolov

solutia

LITERATURA ROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE

Consultarea textului:
 

Imi voi ucide timpul si visurile, deci.
Carpi voi pe-ntuneric mantaua vietii mele.
Drept multumire sti-voi ca cerurile reci
Vor strecura prin gauri lumina unei stele.

Sa las s-o umple cerul cu vastul lui tezaur?
Invesmantat domneste, sa trec cu giulgiul rupt;
Pe coate cu luceferi, spoit pe piept cu aur
Si tatuat cu fulger, sa nu-nving? sa nu lupt?

Sa bat noroiul vremii, cu ochii nchisi. Hlamida
Sa mi scoata n drum nerozii, ranjiti, din carciumi beti.
Ca fluturii, ce rabda sa-i poarte-n praf omida,
Sa rabd si eu in mine, povara, doua vieti?

Un om, trudit si acela, imi va deschide maine
Mormantul pomenirii cu mana i preacurata,
Ca sa ma franga n soare, schimbat prin moarte n paine,
Si fratilor din urma, soptind sa ma imparta.

Dar ziua care trece si ma raneste-n treacat,
Imi umileste carja si-mi incovoaie crinii,
Si inima urmeaza s-atarne ca un lacat
Cu cheile pierdute, la portile luminii.

De ce nu pot sa nu stiu, de ce nu pot sa n aud
In ce sta rostul zilei si pretul de a ti o trece?
Deschide mi te, suflet, prin sapte ochi de flaut,
Si cintecul si viata si moartea sa le nece.

Nehotarare este o meditatie cu imagini argheziene pe tema fortuna labilis", iar ideea este ca momentul optiunii, cand se formeaza in ambiguitatea sistemului decizional o hotarare, este foarte important pentru viata omului.
Aceasta optiune este ori sa ramana monah ducand o viata smerita, (invesmantat domneste sa trec cu giulgiul rupt") de saracie, ascultare si curatie (Pe coate cu l luceferi, spoit pe piept cu aur"), invesmantat cu haine stralucitoare in timpul, liturghiei, da saracacios in re:t; avand constiinta, ca are vesmantul ingeresc al harului Duhului Sfant (Si tatuat cu fulger, sa nu-nving? sa nu lupt?"); ori sa alba o atitudine activa, militanta in timpul vietii.
Ca monah el trebuie sa se considere pe sine mort pentru lumea aceasta (imi voi ucide timpul si visurile deci", va trebui sa privegheze noaptea la rugaciuni (Carpi-voi pe-iituncric mantaua vietii mele") spre a dobandi destinul ceresc (Drept multumire sti-voi ca cerurile rec:/ Vor sirecuiT. prin gauri lumina unei stele") si viata spirituala eterna (Sa las s-o ; vie cerul cu vaslui lui tezaur/").
Credinta in viata vesnica, in mantuire ii va II suficienta pentru a inchide ochii sufletului, ca sa nu-l ispiteasca valorile lumii materiale: (Sa bat noroiul vremii cu ochii-nchisi"); sa suporte batjocura tara limila a lumii, a celor cazuti in mana demonilor (,,Hlamida/ Sa-mi scoata-n.drum nerozii, ranjiti, din carciumi, beli); si stiindu-se sortit unui destin ingeresc va suporta o viata de vierme pe pamant: (Ca fluturii, ce rabda sa-i poarte-i; praf omida,/ Sa rabd si eu in mine, povara, doua vieti/").
Intrebarile tanarului monah, transfigurate poetic formeaza continutul primelor trei catrene. Ele indeamna la o meditatie asupra sensului vietii. Sa traiesti pentru aceasta lume, deci sa ai conceptul de carpe (/icni de realizat ca obiectiv, ca sens al tuturor actelor de gandire si faptelor sau sa traiesti pentru lumea-viitoare avand credinta ca din crisalida trupului va iesi la momentul mortii un inger, asa cum din Sfantul Mormant a inviat Domnul lisus llristos; desi pentru ceilalti va II o inmormantare obisnuita, cand pentru sufletul sau se vor face parastase.