TESTAMENT, de T.Arghezi, in cuvinte incrucisate

Scriu aici, uituc, plecat, / Ascultând glasul ciudat / Al mlaştinii şi livezii, / Şi semnez: / Tudor Arghezi  (Incertitudine)

ORIZONTAL: 1) Se desfăşoară conform unui program, cum ar fi poezia cu un program de ideologie literară şi tehnică artistică, Testament , din volumul Cuvinte potrivite (1927).     2) Poezia defineşte viziunea poetică a lui Arghezi; asfel autorul stabileşte identitatea între cartea şi sudoarea muncii: Ca să schimbăm, acum, întâia… , / Sapa-n condei şi brazda-n călimară  ― Din G.Coşbuc (Cetatea Neamţului): O văzui numaidecât /
Ai într-însa plumbi, de toate. / Brânză,...  şi pâine poate?   ―   Din Ecò, de M.Eminescu: C-un salt a suit / Al bolţii granit. / Urcat într-un...  de fereastră.       3) Din şiruri de metafore grupate în serii opuse: Veninul strâns l-… preschimbat în miere   ―   Despre carte ca document fundamental: Ea e hrisovul vostru cel dintâi, / Al robilor cu… pline / De osemintele vărsate-n mine.     4) Cartea e răzbunătoare, un bici răbdat care întoarce prin artă un destin, izbovinu-l de suferinţă: Ieşită la… din pădure   ―  Şi dând în vârf, ca… ciorchin de negi, Rodul durerii de vecii întregi   ―  Poezia lui M.Eminescu: Zboară-… nopţii negru flutur.      5) Din V.Alecsandri (Unor critici): Greșeli, imagini slabe, cuvinte ce vă par / Lipsite de-armonie,...  chiar de tipar   ―   Formulele sunt aproape aforistice: Slova de foc şi slova făurită / Împărăchiate-n carte se mărită, / Ca fierul cald îmbrăţişat în…       6) Epoci   ―  Cu adânc respect faţă de strămoşi; poetul scrie: Am luat cenuşa morţilor din… / Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră.     7) Confesiune  ―  Expresiile memorabile crează structuri noi în limbajul poetic: Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte, /… un nume adunat pe o carte  ― Constantin Giurescu.     8) Capacitatea autorului de a crea idei abstracte pe baza imaginilor foarte concrete, exprimate prin cuvinte ce uluiesc sensibilitatea noastră (art.).    9) Din Dimitrie Anghel (În expoziţia lui Verona): Da, sunt destui cari se vor tăvăli prin cobalt sau indigo, etalându-se pe…  bietului pictor (pl.)  ―  Iunie (abr.).     10) Răsunet larg pe care l-a produs opera marelui poet român (fig.)  ―  Începe toamna!  ―  Poezia … ni sunt visătorii?, de Alexandru Vlahuţă.    11) Din G.Coşbuc (Poet şi critic): Căci tu eşti cel mai prost poet / În Siracuza. / Troheii şchiopi şi iambii... ; / Şi nici nu ştii măcar să-i furi! (sing.)  ―  Distilând răul originar, cartea produce suferinşă stăpânului: Întinsă leneşă pe… / Domniţa suferă în cartea mea.     12) Introducere în etică!   ―  Misiunile, precum cele ale poetului, în vederea ilustrării vieţii prin artă poetică  ― Titu Maiorescu.

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1) Pentru ipostaza muncii creatoare a unui popor, autorul găseşte următoarea expresie: Hotar înalt cu două lumi pe… , / Păzind în piscul datoriei tale   ―  Rapid, aşa cum progresează societatea omenească, schimbând sapa-n condei şi brazda-n călimară.     2) Poezia din titlu are menirea să răzbune realitatea: Odrasla vie-a crimei tuturor, / E-ndreptăţirea… obscure   ―  Din Ultima emisiune de I.L.Caragiale: iarna pe ger, a contractat un reumatism articular… , pe care nu l-a putut combate decât cu rachiu de izmă fiert cu piper.     3) În horă!  ―  Din splendida metaforă: Am luat cenuşa… din vatră.      4) Descoperire, cum este aceea realizată de poet a cuvintelor potrivite cu o extraordinară forţă de sugestie, pentru a transmite un mesaj atât de uman pe coordonatele unei concepţii despre artă   ―  Din finalul poeziei: Făr-a cunoaşte că-n adâncul ei / Zace mânia bunilor… (sing.).    5) Valoarea spirituală este un fenomen de distilare  a muncii străbunilor robi: Bătrânii-au adunat, printre plăvani, / Sudoarea muncii sutelor de…   ―  Din Nicolae Văcărescu (Ca un pom ce dă dă ploaie): D-o dumnezeiască ştire / Ş-au mai...  şi ea în fire / Ş-a-nceput a să-ndrepta    ―  Încep colindul!     6) Din Vasul, de Al.Macedonski: Încrustat cu pietre scumpe, zvelt, dar trainic ca un bronz; / Şi, cuprindă ambrozie sau poşircă de vin… (fem.)   ―  Propriu plantelor.    7) Luna în care, pe 21, anul 1880, vede lumina zilei Tudor Arghezi, cu adevăratul său nume Ion N. Theodorescu   ― Din Joc de chiciuri: Pe o căpiţă de mei / Şed opt mii de porumbei, / …întregul Duhul Sfânt / S-a pogorât pe pământ   ―  Organizaţia Naţiunilor Unite.        8) Poezia poate fi şi o floare a răului, o metamorfoză estetică a suferinţei, o otravă perfidă, pentru că în frumuseţea obţinută cu foc şi trudă se ascunde mânie năprasnică, ucigătoare: Durerea noastră surdă şi amară / O grămădii pe-o singură vioară, / Pe care… -o a jucat / Stăpânul ca un ţap înjunghiat. / Din bube, mucigaiuri şi noroi / Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi   ―   Alecu Russo.     9) Nemişcată, precum domniţa întinsă leneşă pe canapea   ―  Agenţia de presă din S.U.A.     10) Intreprindere de administraţie locativă (siglă)  ― Am luat ocara, şi torcând uşure / Am pus-o când… -mbie, când… -njure    ―  Din strofa întâi: De la străbunii mei până la…     11) Făurită, precum slova (masc.)   ―   Din poezia Incertitudine: Scriu aici, uituc, plecat, / Ascultând glasul…     12) Cât ghimpele săracul, / De mic şi iute (Născocitorul)   ―  Poezia lui Tudor Arghezi este o ilustrare excepţională şi riguroasă a artei poetice: Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite / Eu am ivit cuvinte potrivite / Şi… urmaşilor stăpâni.

                   Dicţionar: CAS, UPI, IAL.

 

Prof. Nicolae Vicolov

solutia

LITERATURA ROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE

Consultarea textului:

 

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin rapi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Aşeaz-o cu credinţa căpătâi.
Ea e hrişovul vostru cel dintâi.
Al robilor cu săricile, pline
De osemintele vărsate-n mine.

Ca să schimbăm, acum, intâia oară
Sapa-n condei şi brazda-n calimară
Bătrânii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Şi leagane urmaşilor stăpâni.
Şi, frământate mii de săptămâni
Le-am prefecut în versuri şi-n icoane,
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, şi torcând uşure
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
Am luat cenuşa morţilor din vatră
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Păzând în piscul datoriei tale.

Durerea noastra surdă şi amară
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbăveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptăţirea ramurei obscure
Ieşită la lumină din padure
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.

Întinsă leneşă pe canapea,
Domniţa suferă în cartea mea.
Slovă de foc şi slovă faurită
Împarechiate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
Făr-a cunoaşte ca-n adîncul ei
Zace mania bunilor meï.


Este o arta poetica,deoarece autorul își exprima propriile convingeri despre arta literara , despre menirea literaturii , despre rolul artistului în societate.
Tema poeziei o reprezinta creația literara în ipostaza de meșteșug , creație lăsata ca moștenire unui fiu spiritual.Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fui spiritual căruia ii este lăsata drept unica moștenire "cartea", metonimie care desemnează opera literara.Discursul liric având un caracter adresat , lirismul subiectiv se realizează prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si prin mărcile subiectivității: pronumele personale la persoana I si a II-a singular.
Titlul poeziei are o dubla accepție: una denotativa si alta conotativa. In sens propriu , cuvantul-titlu desemnează un act juridic întocmit de o persoana prin care aceasta isi exprima dorintele ce urmează a-i fi îndeplinite dupa moarte,iar in sensul conotativ , termenul desemneaza faptul ca creatia argheziana devine o moștenire spirituala adresata urmasilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.
Textul poetic este structurat in sase strofe cu numar inegal de versuri , încălcare regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. Discursul liric este organizat sub format unui monolog adresat/dialog imaginar intre tata si fiu, intre strabuni si urmasi , intre rob si Domn .
Metafora "carte" are un loc central in aceasta arta poetica , fiind un element de recurenta.Termenul "Carte" semnifica faptul ca poezia este rezultatul trudei , "treapta", punct de legatura intre predecesori si urmasi, valoare spirituala-"hrisovul cel dintai".
Incipitul, conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual , contine ideea mostenirii spirituale , "un nume adunat pe-o carte".
Metafora "seara razvratita" face trimitiere la trecutul zbuciumat al strămoșilor , care se leaga de generațiile viitoare , prin "carte", creația poetica , treapta a prezentului. Enumeratia "rapi si gropi adanci", ca si versul urmator "suite de batranii mei pe branci", sugereaza drumul dificil al cunoasterii si al acumularilor strabatut de inaintasi.
In strofa a doua, "cartea" , este numita "hrisovul vostru cel dintai" cartea de capatai a urmasilor: "Cartea"-"hrisov" are pentru generatiile viitoare valoarea unui document fundamental, asemeni Bibliei , un document al existentei si al suferintei stramosilor. "Sapa" unealta folosita pentru a lucra pamantul , devine "condei" , unealta de scris , iar "brazda" devine "calimara" . Poetul aplica aceeași truda transformatoare prin care plugarii supuneau pamantul. Poetul este un născocitor, care transforma "graiul lor cu-ndemnuri pentru vite", in "cuvinte potrivite", metafora ce desemneaza poezia ca mestesug , ca truda si nu ca inspiratie divina.
In viziunea lui Arghezi prin arta , cuvintele se metamorfozeaza, pastrandu-si insa forta expresiva , idee exprimata prin oximoronul din versurile:"Veninul strans l-am preschimbat in miere,/Lasand intreaga dulcea lui putere".
Poetul poate face ca versurile lui sa exprime imagini sensibile , dar si sa stigmatizeze raul din jur avand functie moralizatoare.
In strofa a cincea apare ideea transfigurarii socialului in estetic prin faptul ca durerea , revolta sociala sunt concentrate in poezie.
Arghezi introduce in literatura romana estetica uratului, concept pe care il preia de la scriitorul francez Charles Baudelaire. Arghezi , la randul lui, considera ca orice aspect al realitatii , indiferent ca este frumos sau urat , sublim sau grotesc , poate constitui material poetic: "Din bube , mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi".
Pentru Arghezi , poezia reprezinta si un mijloc de razbunare a suferintei înaintașilor.
Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza , arta contemplativa "Domnita", "pierde" in favoarea mestesugului poetic "Intinsa lenesa pe canapea,/Domnita sufera in cartea mea"
Poezia este atat rezultatul inspiratiei , al harului divin "slova de foc " , cat si rezultatul mestesugului , al trudei poetice "slova faurita".
Conditia poetului este redata in versul "Robula scris-o ,Domnul o citeste" , artisul este un "rob" , un truditor al condeiului si se afla in slujba cititorului "Domnul".La nivel lexico-semantic se observa acumularea de cuvinte nepoetice , care dobandesc valente estetice , potrivite esteticii uratului. Ineditul limbajului arghezian provine din valorificarea diferitelor straturi lexicale in asocieri surprinzatoare:arhaisme , neologisme , regionalisme , termeni religiosi,cuvinte si expresii populare.
La nivel stilistic asocierile semantice surprinzatoare ; inoirea metaforei , epitetul rar , oximoronul.
Opera literara testament de Tudor Arghezi este o arta poetica moderna pentru ca poetul devine , in concepția lui Arghezi , un nascocitor iar poezia presupune mestesugul , truda creatorului. Pe de alta parte , creatia artistica este atat produsul inspiratiei divine , cat si al tehnicii poetica . Un alt argument in favoarea modernitatii poeziei este faptul ca Arghezi introduce in literatura romana , prin aceasta creatie literara , estetica uratului , arta devenind un mijloc de reflectare a complexitatii aspectelor existentei si o modalitate de amendare a raului.